Contractul Colectiv de Muncă sectorial din 2026 se aplică deocamdată doar la BCR și UniCredit, după ce BRD, ING și Raiffeisen au părăsit Confederația Patronilor din Sectorul Bancar din România (CPBR) chiar înaintea finalizării negocierilor. Reprezintă o decizie pe care liderul Federației Sindicatelor din Activitatea Bancară (FSAB) o califică drept una deliberată, menită să lase fără protecție salarială zeci de mii de angajați.
Într-un interviu acordat în exclusivitate Banko.ro, Constantin Paraschiv, președintele FSAB de peste două decenii, vorbește despre acțiunile de presiune la nivel european prin UNI Global Union, despre cazul angajaților Garanti Bank aflați în fața unei restructurări fără plasă de siguranță, despre refuzul BNR de a se implica în dialogul social și despre riscul ca sindicatul clasic să devină o relicvă în fața unui sistem bancar tot mai digitalizat și mai individualist.
Banko.ro: Domnule președinte, semnarea noului Contract Colectiv de Muncă sectorial din 2026 reprezintă un succes limitat, aplicabil doar la BCR și UniCredit. Pe fondul prăbușirii reprezentativității CPBR sub pragul legal de 35%, ce strategii excepționale de acțiune juridică și de reorganizare sindicală are în vedere FSAB pentru a împiedica transformarea acestui caz într-un precedent permanent de devalizare a drepturilor salariale în restul băncilor din România?
C.P.: Este greu de vorbit despre o strategie anume, dar vă asigurăm că nu am asistat pasibili la măsurile luate de către cele trei bănci sus amintite care au contribuit la prăbușirea dialogului social de la nivelul sectorului și, nu în cele din urmă, la privarea de drepturi pentru un număr semnificativ de salariați din sistem, care nu mai pot beneficia de contractul colectiv de muncă sectorial.
O parte din acțiunile noastre sunt deja cunoscute la nivelul salariaților și a opiniei publice, amintind aici despre demersurile făcute la nivel internațional către UNI Global Union, organizație la care suntem afiliați, care a trimis o delegație la București, formată din cele mai reprezentative persoane, respectiv, Domnul Angelo di Cristo, Directorul UNI Finance International și domnul Oliver Roethig, Secretar Regional al UNI Europa; în acest context, am avut o discuție cu reprezentanții patronali și sindicali din cadrul sectorului de activitate, inclusiv reprezentanți guvernamentali, în cadrul careia am evidențiat implicațiile și efectele care se rasfrâng asura drepturilor salariaților din sistemul bancar și asupra relațiilor de dialog social.
O altă acțiune a fost legată de organizarea recentă a unei acțiuni de pichetare la care am participat alaturi de alte trei federații, respectiv Federația Sindicatelor din Comerț, din IT și cea din industria financiară, cu ocazia organizării la București, de către Autoritatea Europeană a Muncii (ELA), a Conferinței la nivel înalt “Addresing Labour Shortages and Surpluses in Europe”, dedicată lansării Raportului EURES 2025, unde au participat reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Guvernului României și ai Sindicatelor și Patronatelor de la nivel european, ocazie cu care au fost puse in discuție deficitul de forță de muncă în Europa și rolul partenerilor sociali în identificarea soluțiilor pentru piața muncii. Prin această acțiune de protest, am atras atenția tuturor factorilor responsabil cu dialogul social la nivel european asupra încălcării cu bună știință de către patronat a dreptului la negociere și asupra lipsei de interes manifestat de către factorii de răspundere guvernamentali, care rămân impasibili la cererile noastre în momentul în care invocăm nevoia de stabilire a unui cadru de dialog social, prin intermediul caruia să putem oferi protecție salariaților nostri. Totodată, întalnirea a avut ca scop și semnalarea faptului că autoritățile din România nu au întreprins nicio măsură de punere în practică a Directivei 2022/2041, privind salariile minime adecvate, prin care să-și asume rolul de facilitator al negocierilor sectoriale și de la nivel național, astfel încât să atingă un grad de acoperire a contractelor colective de muncă de 80%.
Banko.ro: Decizia BRD, ING și Raiffeisen de a părăsi CPBR chiar înaintea finalizării negocierilor sectoriale ridică semne de întrebare majore privind o posibilă acțiune coordonată a capitalului străin împotriva mișcării sindicale. Cum intenționați să folosiți pârghiile europene și acordurile internaționale semnate cu UNI Europa pentru a sancționa această deviere de la normele comunitare privind dialogul social și asumările din PNRR?
C.P.: Vom continua cu diferite acțiuni și ne vom implica și într-o activitate de lobby la nivelul sectorului, a factorilor politici naționali și europeni, unde vom explica rolul și importanța dialogului social și a unui cadru prin care să stabilim unele reguli menite să contribuie la pacea socială și stabilitatea sectorului bancar.
Banko.ro: Ați solicitat implicarea activă a Băncii Naționale a României pentru asigurarea stabilității sociale în sectorul financiar. Care a fost reacția guvernatorului sau a comitetului de supraveghere al BNR? Recunoaște autoritatea de reglementare monetară faptul că prăbușirea contractelor colective și riscul de grevă generală pot afecta stabilitatea operațională a sistemului de plăți?
C.P.: Trebuie să recunoaștem că până acum nu ne-am adresat BNR în legatură cu aceste aspecte pentru că, urmărind foarte îndeaproape declarațiile de la acest nivel, am constatat lipsa de interes în ceea ce privește dialogul social din partea conducerii BNR. Opinăm ca BNR este la curent cu cele întâmplate la nivelul sectorului de activitate, privind dialogul social, iar lipsa de reacție ne determină să credem că, dialogul social nu reprezintă o prioritate pentru aceasta, similar cum se întamplă în alte state membre europene.
O dovadă în acest sens este și faptul că, BNR nu a întreprins nicio masură în ceea ce privește constituirea Comisiei de Dialog Social de la nivelul autorității, așa cum este prevăzut in Legea nr. 367/2022, privind dialogul social.
Banko.ro: În condițiile în care digitalizarea continuă să închidă zeci de sucursale anual, iar contractul sectorial nu mai protejează 60% dintre angajați, cum se va mai asigura protecția categoriilor vulnerabile, precum femeile din front-office sau angajații de peste 50 de ani care nu își mai pot găsi un loc de muncă? Vor deveni salariile compensatorii de 7-8 luni o simplă amintire a perioadei de dinainte de 2026?
C.P.: Vreau să fiu sincer cu dumneavoastră și să vă spun că noi suntem ferm convinși că tot jocul acesta, făcut de băncile care s-au retras, a avut ca scop tocmai dorința de a nu mai oferi nicio protecție persoanelor vizate a fi restructurate ca urmare a măsurilor pe care se vor lua in viitor.
Am să vin aici cu un exemplu concret care se derulează acum și anume, cumpărarea Garanti Bank de către Raiffeisen Bank.
Garanti Bank numără peste o mie de salariați. Experiența ne spune că nicio bancă ce a fost cumparată nu a fost preluată cu întreg efectivul de salariați. Am convingerea că nici Garanti Bank nu va face excepție. În aceste condiții, dacă ar fi existat contractul colectiv de muncă de la nivel sectorial, salariații ar fi putut beneficia de un număr de până la 7 salarii compensatorii, în funcție de vechimea în bancă. În lipsa acestuia, CCM nemaiaplicându-se „erga omnes”, nu le garanteza nimeni că vor putea beneficia de salarii compensatorii, pentru a putea să se descurce o perioadă, până își mai găsesc ceva de lucru în altă parte.
Banko.ro: Există o diferență vizibilă de ton și abordare între combaterea stradală promovată de FSAB la BRD și pozițiile mai moderate ale FSIF, care pune accent pe conservarea imaginii de încredere a sectorului bancar în fața publicului. Cum reușiți să mențineți un front sindical comun la nivelul CPBR fără ca aceste diferențe tactice să fie speculate de asociațiile patronale?
C.P.: Remarca dumneavoastră este una cât se poate de realî, FSAB este mai fermă când se pune problema respectării și promovării drepturilor salariaților. Cu toate acestea, chiar dacă există probleme de abordare diferite în promovarea unor revendicări, în fața partenerului de dialog încercăm să ne concentrăm pe lucrurile care ne unesc.
Banko.ro: Procesul de recrutare și menținere a membrilor de sindicat devine extrem de dificil în unitățile unde nu mai există acoperire contractuală colectivă. Cum intenționați să recalibrați tehnicile de organizare învățate în parteneriatele internaționale pentru a convinge angajații din băncile nesemnatare că afilierea la sindicat rămâne singura lor armă de autoapărare?
C.P.: Procesul de recrutare a devenit din ce în ce mai dificil, mai ales că trebuie să ne adresăm unei generații cu o abordare mai individualistă.
Atât cât am putut înțelege din experiența unor state, cu o democrație mult mai avansată decât a noastră, nu este suficient să le explicăm oamenilor importanța sindicatului, ei trebuie să vadă implicare și rezultate, astfel încât să perceapă afilierea la un sindicat ca pe o investiție în protecția lor socială și profesională. De aceea, intenționăm să aplicăm modele bazate pe comunicare directă cu oamenii printr-o prezență activă în rândul lor și totodată, pe identificarea de lideri informali.
Banko.ro: Mărturiile angajaților din bănci, inclusiv din BRD sau UniCredit, indică faptul că, în ciuda evoluției tehnologice, presiunea pe obiectivele individuale de vânzări și orele suplimentare efectuate în afara programului au atins cote insuportabile. Ce măsuri concrete conține noul contract colectiv pentru a plafona aceste ținte nerealiste și pentru a asigura compensarea corectă a muncii suplimentare?
C.P.: Ceea ce trebuie remarcat de la început, este că evoluția tehnologică nu a reușit să aducă o îmbunătățire în ceea ce privește echilibrul dintre viața personală și profesională la nivelul sistemului bancar din România.
Aș enumera câțiva factori care contribuie la acest dezechilibru. În primul rând vorbim de lipsa de personal, deoarece sistemul bancar se confruntă cu reduceri vizibile de locuri de muncă din cauza procesului de digitalizare. În al doilea rând ,o rată de înlocuire foarte scazută, pentru că băncile nu mai sunt atractive din punct de vedere salarial, pentru tineri în special, care au asteptări foarte mari. Toate aceste neajunsuri sunt preluate de catre salariații care mai lucrează încă și care se confruntă cu presiuni datorită obiectivelor nerealiste, impuse de către manageri. De exemplu, un salariat cu experiență, este obligat să preia sarcinile colegului care a plecat din bancă, trebuie să se ocupe să-l învețe și pe noul coleg care se angajează în bancă și, mai trebuie să se ocupe și de sarcinile lui concrete, la care trebuie să contribuie cu creșterile stabilite prin obiectivele impuse de bancă.
Contractul colectiv de muncă conține prevederi legate de modul de compensare a orelor suplimentare, asa cum sunt prevăzute și de Codul Muncii, iar suplimentar față de lege, am avut în vedere că programul de lucru să fie de 8 ore, inclusiv cu deschiderea și închiderea băncii, pauza de masă să se acorde cu ușa agenției închisă, facilități care nu existau până la negocierea Contractului Colectiv de Muncă de la nivelul sectorului de activitate. În prezent, ne punem mari probleme în legatură cu respectarea acestor clauze de către bancile care nu mai aplică acest contract, situație care ar pune o presiune și mai mare pe salariați.
Banko.ro: Decizia SIBCR de a oferi asigurări private gratuite membrilor săi reprezintă o adaptare interesantă la noul context de piață. Considerați că acesta este viitorul acțiunii sindicale în România — trecerea de la negocierea colectivă generală la oferirea de pachete de beneficii personalizate pentru a menține atractivitatea structurilor sindicale?
C.P.: Majoritatea sindicatelor oferă diferite beneficii membrilor, inclusiv anumite forme de asigurare, unele fiind oferite din fondurile proprii, altele fiind obținute prin negocieri cu angajatorul și suportate de către acesta.
Aș remarca faptul cș membrii de sindicat din sectorul nostru de activitate, prin facilitățile oferite de către sindicate, în baza protocoalelor pe care acestea le au încheiate cu diferiți furnizori de produse și servicii, beneficiază de economii de peste 2.000 de lei pe an, în schimbul unei cotizații medii de 300 de lei pe an.
Banko.ro: Fenomenul externalizării activităților de suport către entități non-bancare și utilizarea lucrătorilor temporari reprezintă o provocare globală. Cum poate FSAB să limiteze această practică de dumping social prin care băncile transferă riscul operațional către companii de outsourcing unde sindicatele nu au acces sau reprezentativitate?
C.P.: În ultima perioadă externalizarea nu mai reprezintă un fenomen atât de răspândit la nivelul băncilor, deorece în cadrul sectorului de activitate au rămas doar activitățile destinate ocupațiilor bancare.
Banko.ro: Sistemul bancar românesc raportează rate de profitabilitate extrem de ridicate, dar în același timp asistăm la negocieri unde se propune reducerea valorii bonurilor de masă sau eliminarea primelor. Cum explică patronatele această asimetrie brutală în fața comisiei de negociere și ce date financiare aduce FSAB la masă pentru a demonta acest discurs al austerității?
C.P.: La această întrebare vă pot raspunde cu punctul de vedere al BRD, pe care îl citez : ”contextul economic și geopolitic complex și impredictibil și necesitatea unei abordări prudente”, am încheiat citatul.
Ceea ce nouă ni se pare interesant la acest răspuns, este ca în momentul în care băncile își propun obiective cu ținte de neatins, uită să mai ia în calcul contextul economic, scăderea puterii de cumpărare, indicele de inflație, triplarea sarcinilor de muncă, orele suplimentare, zilele de concediu neefectuate etc.
În ceea ce privește datele financiare, cu excepția celor publice, sindicatele au acces foarte greu la acestea, conducerea băncilor invocând de fiecare dată confidențialitatea, prin această lipsă de transparență îngreunând foarte mult procesul de negociere.
Banko.ro: Domnule Paraschiv, activați de peste două decenii în fruntea mișcării sindicale bancare. Privind retrospectiv la momentul critic din 2011 și analizând situația de blocaj din 2026, considerați că dialogul social din sectorul privat din România este structural blocat de un cadru legislativ ostil care favorizează exclusiv interesele marilor corporații financiare?
C.P.: Consider că situația de blocaj la care s-a ajuns în 2026, nu se datorează în mod special legislației. Ba, din contră, aș putea să remarc că legislația actuală s-a îmbunătățit mult față de anul 2011, atât la nivel național, prin modificările aduse Legii nr. 367/2022, cât și la nivel european. Fac trimitere în mod special la Directiva nr. 2002/2041, privind salariile minime adecvate, care obligă statele membre să elaboreze planuri de acțiune pentru stimularea negocierilor colective de muncă, astfel încât să existe un grad de acoperire de cel puțin 80% la nivel național, cât și la Directiva nr. 2023/970, privind transparența salarială. În opinia mea, nu cadrul legislativ ne impiedică în implementarea unui dialog social eficient, ci lipsa de bună-credință a angajatorilor, care ignoră sindicatele cu bună- știință, fără să realizeze că prin acest comportament aduc multe deservicii organizației în sine.
Banko.ro: Pe măsură ce ne îndreptăm spre un sistem bancar condus de algoritmi și platforme digitale, profilul angajatului se modifică structural. Mai este sindicatul clasic un vehicul atractiv pentru noile generații de bancheri și programatori din fintech, sau asistăm la un apus inevitabil al negocierii colective în fața individualismului corporativ?
C.P.:Îmi este foarte greu să vă răspund la această întrebare; după cum evoluează lucrurile, este posibil să se renunțe la forma de organizare de tip industrial și să se adopte o formă hibridă, cu un cadru general mai extins decât actualul, în sensul în care sindicatele se vor axa mai mult pe reprezentare individuală în raporturile directe de muncă, și pe reprezentare colectivă, atunci când se va pune problema negocierilor contractului colectiv de muncă. În aceste condiții sindicatele ar trebui să fie pregatite să-i reprezinte pe salariați într-o proporție mai mare la nivel individual, și mai puțin la nivel colectiv.
Acest lucru presupune atragerea de resurse consistente, deoarece reprezentările individuale implică mereu costuri mai ridicate, fiind vorba de servicii personalizate.
În opinia mea, posibil subiectivă, tehnologia poate schimba natura muncii, dar nu poate schimba comportamentul individului și nevoia lui de apartenență la o organizație.
