Legea nr. 239/2025 a introdus un set de modificări semnificative în Legea societăţilor nr. 31/1990, instituind patru reguli noi cu impact direct asupra distribuirii de dividende, acordării şi restituirii împrumuturilor către acţionari sau persoane afiliate, precum şi asupra obligaţiei de reconstituire a activului net. Regimul sancţionator explicit, termenele de conformare etapizate şi implicarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) în procesul de verificare transformă aceste prevederi dintr-un set de norme de guvernanţă corporativă abstracte într-un risc contravenţional concret, cu consecinţe financiare şi de răspundere solidară pe care administratorii şi acţionarii nu şi le pot permite să le ignore.
Contextul legislativ: de ce a fost necesară intervenţia legiuitorului
Distribuirea de profit era deja limitată, prin art. 69 din Legea nr. 31/1990, în situaţiile în care activul net scăzuse sub jumătate din capitalul social subscris. Cu toate acestea, practica a evidenţiat lacune importante: societăţile puteau distribui dividende din profitul curent ignorând pierderi contabile reportate, puteau restitui împrumuturi acordate de acţionari în perioade de subcapitalizare accentuată şi nu suportau nicio sancţiune directă pentru simpla nerespectare a obligaţiei de reconstituire a activului net.
Legea nr. 239/2025 remediază aceste lacune prin introducerea art. 69^1 şi prin modificarea cadrului privind activul net, corelând condiţionalitatea dividendelor cu interdicţii clare privind fluxurile financiare dintre societate şi acţionari. Ansamblul normativ se aliniază exigenţelor europene privind disciplina distribuţiilor şi integritatea capitalului, adaptate specificului dreptului societar românesc.
Regula 1: Suspendarea împrumuturilor în cazul dividendelor interimare
Prima regulă vizează societăţile care distribuie dividende interimare. Pe durata perioadei cuprinse între distribuirea dividendelor interimare şi regularizarea diferenţelor aferente — adică până la aprobarea situaţiilor financiare anuale —, dreptul de a acorda noi împrumuturi acţionarilor, asociaţilor sau persoanelor afiliate este suspendat de drept.
Sancţiunea pentru încălcarea acestei interdicţii este amenda contravenţională cuprinsă între 10.000 lei şi 200.000 lei, fără posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile — facilitate prevăzută de regimul contravenţional general, dar exclusă expres în acest caz. O consecinţă adiţională, cu impact semnificativ în relaţia cu autorităţile fiscale: dacă societatea are obligaţii bugetare restante, acţionarul sau asociatul beneficiar al dividendelor interimare neregularizate devine solidar răspunzător, în limita sumei împrumutului acordat.
Regula 2: Interdicţia de restituire a împrumuturilor când activul net este sub prag
A doua regulă se adresează societăţilor al căror activ net, determinat pe baza situaţiilor financiare anuale aprobate, este inferior jumătăţii capitalului social subscris. Acestor societăţi le este interzis să restituie împrumuturile primite de la acţionari, asociaţi sau persoane afiliate, cât timp subcapitalizarea persistă.
Din perspectivă practică, regula are un calendar de aplicare clar: ANAF va verifica respectarea interdicţiei în cursul anului 2026, analizând restituirile efectuate după aprobarea situaţiilor financiare aferente exerciţiilor cu termen de depunere în 2026. Sancţiunea aplicabilă este identică cu cea din Regula 1 — amendă între 10.000 şi 200.000 lei —, iar răspunderea solidară a acţionarului beneficiar este activată în prezenţa obligaţiilor bugetare restante, de data aceasta în limita sumelor restituite.
Această regulă, coroborată cu Regula 1, creează un mecanism de blocare a fluxurilor de numerar dinspre societate către acţionariat în perioadele de vulnerabilitate financiară, prevenind ceea ce practica descrie drept „golierea” societăţii în detrimentul creditorilor.
Regula 3: Obligaţia sancţionabilă de reconstituire a activului net
Poate cea mai importantă schimbare de paradigmă adusă de Legea nr. 239/2025 priveşte regimul reconstituirii activului net. Anterior, simpla nerespectare a obligaţiei de reconstituire nu era sancţionată direct; interveneau convocarea adunării generale extraordinare şi, eventual, obligaţia de reducere a capitalului social. Sub noua reglementare, societatea este obligată să reconstituie activul net la cel puţin jumătate din capitalul social până la încheierea exerciţiului financiar următor celui în care s-au constatat pierderile.
Nerespectarea acestui termen atrage o amendă cuprinsă între 10.000 şi 200.000 lei. Calendarul de control este explicit: ANAF va demara verificările în 2027, raportându-se la situaţiile financiare ale exerciţiilor financiare începute la 1 ianuarie 2025 sau ulterior. Societăţile care au înregistrat pierderi semnificative în exerciţiul 2025 şi nu au luat măsuri de recapitalizare până la finele anului 2026 se expun unui risc contravenţional cert şi cuantificabil.
Regula 4: Conversia obligatorie a creanţelor acţionarilor în capital social
Regula a patra introduce cea mai severă măsură structurală din pachetul legislativ: conversia obligatorie a datoriilor faţă de acţionari în capital social, în cazul în care obligaţia de reconstituire a activului net nu este îndeplinită în termenele prevăzute. Mecanismul se declanşează în cazul societăţilor la care activul net a scăzut sub jumătatea capitalului social subscris, adunarea generală extraordinară nu a decis dizolvarea, iar reconstituirea nu s-a produs în termenul legal.
În aceste condiţii, societatea este obligată să majoreze capitalul social prin conversia creanţelor acţionarilor, cu respectarea drepturilor celorlalţi acţionari, într-un termen de doi ani de la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui al pierderilor. Sancţiunea pentru nerespectarea acestei obligaţii escaladează semnificativ: amenda este cuprinsă între 40.000 şi 300.000 lei, fără posibilitatea reducerii la jumătate.
Pentru a concretiza mecanismul: o societate cu activul net sub prag la 31 decembrie 2025 şi cu o creditare a asociatului unic dispune de timp până la 31 decembrie 2027 pentru a reconstitui activul net sau a reduce capitalul, sub sancţiunea unei amenzi de 10.000–200.000 lei. Dacă situaţia persistă după 1 ianuarie 2028, obligaţia de conversie a creditării în capital devine imperativă, cu termen final 31 decembrie 2029 şi sancţiune de 40.000–300.000 lei pentru neconformare.
Corelările dintre cele patru reguli şi implicaţiile practice
Cele patru reguli nu funcţionează izolat, ci formează un sistem coerent şi gradual de protecţie a capitalului. Condiţionalitatea dividendelor — atât anuale, cât şi interimare — faţă de situaţia activului net şi acoperirea pierderilor reportate este dublată de interdicţiile privind fluxurile de numerar (Regulile 1 şi 2). Acestea, la rândul lor, sunt completate de obligaţia de recapitalizare sancţionabilă (Regula 3) şi de conversia structurală a creanţelor (Regula 4), care transformă datoria acţionarului faţă de societate în participare la capital.
Din perspectiva politicilor interne, societăţile vor trebui să implementeze un test de distribuibilitate anterior oricărei decizii de dividende, să instituie un moratoriu formal de restituire a împrumuturilor intra-grup atunci când activul net coboară sub pragul legal şi să elaboreze planuri de recapitalizare calibrate pe termenele de control ANAF. Documentarea deciziilor AGA şi a analizelor financiare aferente devine esenţială pentru gestionarea riscului contravenţional.
Aspecte interpretative şi potenţiale litigii
În absenţa unei jurisprudenţe deja constituite pe noile texte legale, practicienii anticipează litigii pe mai multe direcţii. Prima priveşte definirea exactă a activului net relevant — calculat pe baza situaţiilor financiare anuale sau a celor interimare —, precum şi momentul precis la care condiţiile pentru dividende sau interdicţii trebuie evaluate. A doua vizează încadrarea operaţiunilor asimilabile împrumuturilor: avansuri, conturi curente ale acţionarilor şi alte instrumente financiare utilizate frecvent în structurile intra-grup ar putea intra în sfera Regulilor 1 şi 2, în funcţie de interpretarea reglementărilor contabile la care textul de lege face trimitere.
O a treia sursă de controversă o constituie mecanismul de conversie a creanţelor: respectarea drepturilor celorlalţi acţionari, metodologia de evaluare a creanţelor convertite şi raportul de schimb aplicabil sunt aspecte pentru care legea nu oferă, deocamdată, norme secundare detaliate. Compatibilitatea şi succesiunea dintre reducerea capitalului şi conversia creanţelor — ambele posibile în aceeaşi situaţie de subcapitalizare — ridică, de asemenea, întrebări cu privire la alegerea optimă a instrumentului şi la consecinţele juridice ale fiecărei opţiuni.
Concluzii
Legea nr. 239/2025 instituie o arhitectură legislativă coerentă de protecţie a capitalului social, concretizată în patru reguli cu efecte cumulative şi sancţiuni gradate. Condiţionarea dividendelor, blocarea fluxurilor financiare către acţionari în perioadele de subcapitalizare, obligativitatea reconstituirii activului net şi conversia creanţelor acţionarilor în capital social reprezintă, împreună, cel mai semnificativ pachet de modificări aduse guvernanţei corporative româneşti în ultimii ani.
Priorităţile imediate pentru societăţile din România sunt clare: actualizarea politicilor interne privind dividendele şi finanţările intra-grup, cartografierea expunerilor faţă de acţionari, analiza nivelului activului net şi, acolo unde este cazul, proiectarea unui calendar de recapitalizare compatibil cu termenele legale şi cu orizontul de verificare anunţat de ANAF. Neconformarea nu mai este o opţiune cu consecinţe difuze: amenzile sunt substanţiale, răspunderea solidară este posibilă, iar inspecţiile fiscale au deja un calendar public.
