Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat, la 23 aprilie 2026, o hotărâre importantă pentru consumatorii care au contractat credite ulterior cesionate altor instituții financiare. Decizia, publicată în Jurnalul Oficial al UE la 29 iunie 2026, vizează cauza C-761/24, AXA Bank Belgium și alții, și răspunde unei cereri de decizie preliminară formulate de o instanță din Ungaria (Budapest Környéki Törvényszék).
Situația de fapt
Cauza pornește de la un contract de împrumut exprimat în franci elvețieni, încheiat de doi consumatori cu predecesorul în drepturi al AXA. Contractul conținea clauze privind riscul valutar și modificarea unilaterală a costurilor — tipul de prevederi frecvent contestate ca fiind abuzive. Ulterior, contractul a fost transferat către o altă instituție de credit, iar creanța a ajuns apoi la o societate de factoring.
Întrebarea centrală: dacă o clauză din contract este abuzivă, cine suportă consecințele juridice — profesionistul care a semnat inițial contractul sau cel care l-a preluat prin cesiune?
Ce a decis Curtea
CJUE a stabilit că Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive nu se opune unei reglementări naționale potrivit căreia consumatorul își poate valorifica drepturile doar împotriva cesionarului contractului, și nu împotriva profesionistului inițial — cu o condiție esențială: cesiunea nu trebuie să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea acestor drepturi.
Raționamentul instanței europene
Hotărârea se sprijină pe trei argumente principale:
- Noțiunea de „profesionist” din directivă are un sens larg și include și cesionarul care preia contractul în cadrul activității sale profesionale, nu doar semnatarul inițial.
- Protecția consumatorului trebuie să rămână efectivă și după cesiune — transferul contractului nu poate diminua drepturile pe care consumatorul le-ar fi avut fără cesiune.
- Efectul disuasiv al interzicerii clauzelor abuzive vizează profesioniștii în general, nu în mod exclusiv autorul inițial al clauzei, astfel încât dreptul UE nu impune ca răspunderea să rămână neapărat la creditorul originar.
Curtea subliniază că nu răstoarnă jurisprudența anterioară privind protecția consumatorilor, ci o nuanțează în privința cesiunii contractelor, punând accent pe testul efectivității practice, nu pe identitatea formală a profesionistului dat în judecată.
Ce înseamnă pentru consumatori
Statele membre păstrează o marjă de apreciere în organizarea regimului național al cesiunii de creanțe, însă această marjă este condiționată strict de principiul efectivității dreptului UE. Instanțele naționale trebuie să verifice concret dacă acțiunea îndreptată exclusiv împotriva cesionarului asigură o protecție reală — inclusiv din perspectiva solvabilității acestuia și a posibilității efective de restituire a sumelor. Dacă protecția devine imposibilă sau excesiv de dificilă, instanța trebuie mai întâi să caute o interpretare conformă cu directiva și, dacă nu este posibil, să lase neaplicată norma internă contrară.
