Timp de aproape un deceniu, Open Banking a redefinit, lent dar sigur, relația dintre bănci, clienți și furnizori terți de servicii financiare. Directiva PSD2 a impus deschiderea interfețelor de programare (API) și a creat premisele unui ecosistem în care datele financiare circulă controlat, cu acordul clientului. Dar PSD2 a acoperit doar conturile de plată – un fragment dintr-un univers financiar mult mai complex. Open Finance, reglementat prin Regulamentul FIDA (Financial Data Access) propus de Comisia Europeană, promite să extindă această logică la întreaga viață financiară a individului: economii, credite ipotecare, pensii, investiții și asigurări. Pentru România, un stat cu o infrastructură de Open Banking în maturizare accelerată și cu unul dintre cele mai scăzute niveluri de educație financiară din Uniunea Europeană, miza este una deopotrivă tehnică, economică și socială.
De la PSD2 la FIDA: evoluția unui cadru în construcție
Directiva PSD2, transpusă în legislația românească prin modificarea Ordonanței de urgență nr. 113/2009, a intrat în vigoare la nivelul Uniunii Europene în 2018 și a obligat băncile să pună la dispoziția furnizorilor autorizați de servicii de plată (Third Party Providers – TPP) interfețe API standardizate. Scopul declarat: stimularea concurenței, inovarea în servicii financiare și creșterea controlului consumatorului asupra propriilor date. Implementarea a fost uneori anevoioasă, cu rate de eroare ale API-urilor la nivel european ce depășeau 15% în primii ani, și cu un număr limitat de jucători autorizați pe piața românească.
PSD3 și Regulamentul PSR (Payment Services Regulation), aflate în 2025-2026 în faza finală de negociere între Parlamentul European și Consiliul UE, vin să corecteze slăbiciunile PSD2: armonizează implementarea la nivelul tuturor statelor membre printr-un regulament cu aplicabilitate directă (eliminând fragmentarea legislativă), întăresc autentificarea clienților și drepturile consumatorilor, clarifică accesul furnizorilor la infrastructurile de plată și recunoaște formal modelul PSD2-as-a-service.
FIDA reprezintă însă saltul conceptual major. Propusă de Comisia Europeană în iunie 2023, aceasta extinde cadrul Open Banking dincolo de conturile de plată, cuprinzând: economii, credite (inclusiv ipotecare), investiții, pensii private și ocupaționale, asigurări de viață și non-viață. Logica este aceeași: clientul – persoană fizică sau juridică – decide cui îi acordă acces la datele sale financiare, prin acorduri de consimțământ explicit gestionate prin dashboarduri de permisiuni. Termenul anticipat de adoptare finală a textului FIDA este 2025-2026, cu termene de conformare de 30-32 de luni de la publicare, ceea ce plasează implementarea efectivă în intervalul 2027-2028.
Starea Open Banking în România: progres real, potențial nevalorificat
România a parcurs un drum semnificativ în ultimii ani. Potrivit Open Banking Tracker, în august 2024 existau 15 furnizori de conturi bancară cu 52 de API-uri disponibile în sectorul bancar românesc. Marile bănci – Banca Transilvania, BCR, BRD, ING Bank România, UniCredit și Raiffeisen – au implementat API-uri conforme standardelor Berlin Group NextGenPSD2, utilizate la nivel european. Infrastructura de plăți instant (Plăți Instant) este bine dezvoltată și acoperă majoritatea băncilor mari, cu procesare în timp real, 24/7.
Datele Finqware – unul dintre principalii agregatori de Open Banking din România – ilustrează ritmul accelerat al maturizării ecosistemului. În 2024, platforma a gestionat peste 8 milioane de apeluri API lunare, deservind aproximativ 2.000 de companii. Ritmul plăților account-to-account a crescut de la 200 de tranzacții pe lună în ianuarie 2024 la 9.000 în decembrie 2024, o creștere de 45 de ori în 12 luni. Rata de eroare a API-urilor PSD2 a scăzut la 0,8%, față de 15% în 2022 – un indiciu al maturizării tehnice a infrastructurii.
Cu toate acestea, piața rămâne concentrată și subdezvoltată pe segmentul furnizorilor terți autorizați. Banca Națională a României a licențiat un număr redus de TPP-uri, iar adopția serviciilor Open Banking de către consumatori și IMM-uri este departe de potențialul teoretic. Raluca Micu, șeful Supravegherii Plăților la BNR, recunoștea în 2023 că piața are doar câțiva jucători licențiați activi și că evoluția adoptării rămâne sub așteptări. Decalajul față de piețe mature precum Marea Britanie sau Olanda este semnificativ, iar România pornește în cursa Open Finance de pe o poziție de urmăritor, nu de lider.
Ce schimbă FIDA față de tot ce a existat până acum
Diferența fundamentală dintre Open Banking și Open Finance nu este doar de amploare, ci de natură. PSD2 a vizat datele de cont – tranzacții, solduri, inițierea plăților. FIDA vizează întreaga amprentă financiară a unui individ sau a unei companii. Un cetățean român cu un credit ipotecar la o bancă, un plan de pensii private la un fond de pensii administrate privat (Pilonul II și III), un portofoliu de fonduri de investiții și o poliță de asigurare de viață deținea, până acum, date fragmentate în instituții separate, fiecare cu propriile sisteme și formate. FIDA promite să aducă toate aceste date sub umbrela unui consimțământ unitar, accesibil terților autorizați prin API-uri standardizate.
Implementarea FIDA este gândită în trei faze, bazate pe gradul de digitalizare al datelor: Faza 1 acoperă produsele deja digitalizate, cum ar fi economiile și creditele de consum – construind pe experiența PSD2. Faza 2 include produse mai complexe, parțial digitalizate, precum asigurările auto și produsele de investiții. Faza 3, cea mai dificilă, vizează pensiile ocupaționale – eterogene și slab digitalizate în multe state membre, inclusiv în România.
Un element de noutate față de PSD2 este modelul de compensare. Spre deosebire de directiva anterioară, unde accesul la date era gratuit, FIDA permite deținătorilor de date să solicite o compensație rezonabilă din partea utilizatorilor de date pentru implementarea și menținerea API-urilor. Principiul de calcul trebuie să fie transparent, nediscriminatoriu și periodic revizuit. Aceasta schimbă fundamental ecuația economică a ecosistemului de Open Finance și introduce un model de piață mai sustenabil pe termen lung, dar și un potențial factor de fricțiune în negocierile dintre instituții.
Implicații pentru sistemul bancar românesc: oportunități și riscuri
Pentru băncile din România, FIDA reprezintă simultan o oportunitate și o provocare existențială. Oportunitatea constă în accesul la o imagine completă a clientului: o bancă care știe că un client al său are și pensie privată, și asigurare de viață și un portofoliu de investiții poate construi oferte personalizate, poate evalua mai precis riscul de credit și poate deveni un orchestrator de servicii financiare integrate. Modelul de bancă universală digitală – care gestionează întreaga relație financiară a clientului, nu doar contul curent – devine fezabil din punct de vedere tehnic și legal.
Riscul, pe de altă parte, este cel al dezintermedierii. Dacă furnizorii terți – fintech-uri, neobanks, platforme de comparare sau manageri digitali de avere – obțin acces la aceleași date financiare ale clienților, pot oferi produse mai competitive în zone tradiționale ale băncilor: refinanțare, consiliere financiară personalizată, optimizare fiscală, agregare de portofoliu. Banca devine furnizor de infrastructură și deținător de date, dar riscă să piardă relația directă cu clientul în favoarea interfețelor terților.
Sectorul asigurărilor și cel al fondurilor de pensii sunt, la rândul lor, în fața unor schimbări semnificative. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) – supraveghetorul pieței de capital, asigurări și pensii private din România – va trebui să-și alinieze cadrul de reglementare la cerințele FIDA, coordonând cu BNR pentru a asigura coerența supravegherii. Piața asigurărilor din România a atins un volum record al primelor brute subscrise în 2026, iar intrarea datelor din asigurări în circuitul Open Finance deschide posibilitatea unor produse cu totul noi: agregare de polițe, comparare automatizată, recomandare personalizată pe baza profilului financiar complet.
Provocările specifice României: educație financiară, digitalizare și reglementare
România pornește în cursa Open Finance cu cel puțin două handicapuri structurale clare. Primul este nivelul scăzut de educație financiară. Potrivit Eurobarometrului din 2023, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul cunoștințe financiare, cu un paradox ironic: suntem pe primul loc la auto-percepție, jumătate dintre români considerând că știu mai multe despre bani decât media. Acest decalaj dintre percepție și realitate este un obstacol serios în adoptarea serviciilor de Open Finance – care cer utilizatorului să înțeleagă ce date partajează, cui și în ce scopuri.
Al doilea handicap este nivelul de digitalizare neuniform al datelor financiare non-bancare. Fondurile de pensii private, asigurătorii și unii administratori de investiții din România operează încă cu sisteme parțial digitalizate, cu formate de date neomogene și cu infrastructuri IT care nu sunt pregătite pentru standardele API impuse de FIDA. Faza 3 a implementării – care include pensiile – este, pentru România, nu doar cea mai dificilă tehnic, ci și cea mai relevantă social, dat fiind că milioane de români au contribuții la Pilonul II de pensii private.
Cadrul de supraveghere reprezintă o a treia provocare. FIDA implică o coordonare între autorități de reglementare care, în România, operează în silose relativ separate: BNR pentru bănci și furnizori de servicii de plată, ASF pentru asigurări, piața de capital și pensii. Alinierea acestora într-un cadru comun de supraveghere a fluxurilor de date financiare va necesita efort instituțional și, posibil, modificări legislative la nivel național, dincolo de transpunerea directă a regulamentului european.
Fintech-urile românești: între oportunitate și presiunea conformării
Ecosistemul fintech din România – concentrat mai ales în București și Cluj-Napoca – a crescut vizibil odată cu maturizarea infrastructurii PSD2. Jucători precum Finqware, Smart Fintech sau Noda au construit capacități tehnice semnificative și au demonstrat că există cerere reală pentru servicii bazate pe date financiare deschise. Open Finance, prin amploarea sa, înmulțește oportunitățile: consiliere financiară personalizată, managementul integrat al averii, scoring de credit alternativ, produse de economisire adaptate la comportamentul financiar real.
Pe de altă parte, FIDA introduce și un nivel suplimentar de conformare. Furnizorii de servicii de informații financiare (FISP – Financial Information Service Providers) vor trebui să obțină autorizații specifice, să construiască dashboarduri de consimțământ și să implementeze standarde tehnice de interoperabilitate. Costul conformării este mai greu de suportat pentru start-up-urile mici decât pentru instituțiile mari, creând riscul unei consolidări a ecosistemului fintech în jurul câtorva jucători cu resurse suficiente pentru a suporta investițiile tehnice și juridice necesare.
Concluzii: o revoluție în mai multe acte
Open Banking a dovedit că este posibil să deschizi arhitectura financiară fără a compromite securitatea sau încrederea. A creat infrastructura, a testat modelele de consimțământ și a educat piața – inclusiv pe cea românească – cu privire la ce înseamnă să partajezi date bancare în condiții controlate. Open Finance este pasul următor logic, dar cu o complexitate de câteva ori mai mare: mai multe tipuri de date, mai multe tipuri de instituții, mai mulți actori de supraveghere și, mai ales, mize mai mari pentru consumator.
România are un avantaj pe care nu l-a valorificat suficient: o comunitate tehnică de înaltă calitate, costuri de operare competitive și o piață suficient de mare pentru a justifica investiția în inovație financiară. Dacă băncile, fintech-urile, autoritățile de reglementare și furnizorii de pensii și asigurări se aliniază proactiv – nu reactiv – la cerințele FIDA, există șansa reală ca România să devină un hub regional de Open Finance în Europa Centrală și de Est.
Dacă nu, riscul este să repetăm experiența PSD2: conformare târzie, ecosistem de furnizori terți subdezvoltat și o populație care, deși deține date financiare valoroase, nu beneficiază de serviciile pe care acele date le-ar putea genera. Open Finance poate schimba totul – dar numai dacă îl construim cu intenție, nu îl așteptăm să se întâmple.
Surse și referințe
1. Comisia Europeană – Propunere de Regulament FIDA (Financial Data Access), iunie 2023. https://ec.europa.eu
2. The Paypers – Explainer: Understanding FIDA Proposal and Europe’s Open Finance Agenda, decembrie 2025. https://thepaypers.com
3. The Paypers – Explainer: PSD3 and PSR – Overview and Key Considerations, noiembrie 2025. https://thepaypers.com
4. Taylor Wessing – FIDA Update: The EU’s Journey to Open Finance, iulie 2025. https://www.taylorwessing.com
5. Cybersecurity ASEE – PSD3, PSR & FiDA: New Rules and New Opportunities, septembrie 2025. https://cybersecurity.asee.io
6. Open Banking Tracker – Romania Open Banking: Regulation, Adoption, Integration. https://www.openbankingtracker.com/country/romania
7. Finqware – The Open Banking Revolution in Romania: 2024 Achievements at a Glance, februarie 2026. https://finqware.com
8. Noda – Open Banking in Romania: Regulation, Adoption, Integration. https://noda.live/articles/open-banking-in-romania
9. Smart Fintech / Digitalio – Adopția Open Banking în România: analiza pieței, 2023. https://digitalio.ro
10. Playtech.ro – Open Banking pe înțelesul tuturor: ce înseamnă și cum va afecta clienții bancari, februarie 2026. https://playtech.ro
11. Enable Banking – Open Banking Specifics in Romania. https://enablebanking.com/docs/markets/ro/
12. Eurobarometru 2023 – Cunoștințe și competențe financiare în Uniunea Europeană. https://europa.eu
13. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) – Rapoarte și comunicate 2025-2026. https://www.asfromania.ro
14. Juniper Research – Open Banking APIs Market Report 2025-2029, februarie 2025. https://www.juniperresearch.com
15. ETPPA (European Third Party Providers Association) – Joint EU FinTech letter on FIDA, iunie 2025. https://www.etppa.org
