Într-un peisaj financiar aflat în plină transformare digitală, distincția dintre serviciile bancare tradiționale și cele oferite de entitățile fintech devine tot mai difuză. În acest context, Federația Bancară Europeană (EBF) și principalele instituții de credit din Uniunea Europeană și-au intensificat apelurile către autoritățile de reglementare pentru implementarea principiului „aceleași activități, aceleași reguli”. Această inițiativă vizează eliminarea asimetriilor legislative care, în prezent, ar putea oferi un avantaj competitiv nejustificat platformelor digitale și furnizorilor de servicii financiare tehnologice.
Evoluția pieței și necesitatea unui cadru echitabil
Sectorul fintech a cunoscut o expansiune rapidă, oferind soluții inovatoare de plăți, creditare și gestionare a activelor. Totuși, în timp ce băncile comerciale operează sub o supraveghere prudențială strictă — incluzând cerințe de capital riguroase, protocoale complexe de combatere a spălării banilor (AML) și mecanisme de protecție a depozitelor — mulți furnizori fintech beneficiază de regimuri de reglementare mai permisive sau specifice doar anumitor segmente de activitate.
Argumentul central al sectorului bancar este că riscurile inerente unei activități financiare rămân identice, indiferent de tipul entității care o prestează. De exemplu, acordarea unui credit sau procesarea unei plăți implică aceleași riscuri de contrapartidă, operaționale sau de securitate cibernetică, fie că este realizată de o bancă sistemică, fie de o aplicație mobilă emergentă.
Impactul supra-reglementării asupra competitivității
Conform unor analize recente ale EBF, băncile europene se confruntă cu un nivel de „gold-plating” (supra-reglementare națională) care depășește cu aproximativ 66% standardele internaționale stabilite prin acordurile Basel. Această povară administrativă și financiară blochează capitaluri semnificative care ar putea fi direcționate către creditarea economiei reale. În acest timp, platformele digitale de tip „BigTech” sau fintech-urile specializate pot opera cu structuri de costuri mult mai reduse, punând presiune pe marjele de profit ale instituțiilor tradiționale.
Implementarea principiului „aceleași activități, aceleași reguli” nu este văzută ca o încercare de a frâna inovația, ci ca o metodă de a asigura reziliența întregului sistem financiar. O piață fragmentată din punct de vedere legislativ poate crea puncte vulnerabile în ceea ce privește protecția consumatorilor și stabilitatea financiară generală.
Direcții strategice până în 2030
Federația Bancară Europeană subliniază că fereastra de oportunitate pentru armonizarea regulilor este limitată. Până în anul 2030, Uniunea Europeană are nevoie de investiții masive — estimate la peste 5 trilioane de euro — pentru a susține tranziția verde și digitală. Băncile, care furnizează între 70% și 80% din finanțarea externă în UE, consideră că un cadru de reglementare echitabil este esențial pentru a mobiliza aceste resurse. Comisia Europeană a luat act de aceste solicitări în cadrul consultărilor privind competitivitatea sectorului financiar. Viitoarele propuneri legislative vor trebui să echilibreze nevoia de inovație și incluziune financiară cu imperativul unei supravegheri unitare, prevenind arbitrajul de reglementare și asigurând un teren de joc egal pentru toți participanții la piață.
Concluzii
Principiul „aceleași activități, aceleași reguli” reprezintă fundamentul unei competiții loiale în era digitală. Prin uniformizarea cerințelor de conformitate, securitate și capital, Uniunea Europeană poate promova un ecosistem financiar în care inovația să prospere fără a compromite siguranța utilizatorilor sau stabilitatea economică. Pentru instituțiile bancare, aceasta nu este doar o chestiune de profitabilitate, ci una de supraviețuire și relevanță într-o economie globală tot mai digitalizată.
