Marile case de brokeraj și-au revizuit în scădere prognozele pe termen scurt pentru prețul aurului, dar mențin o perspectivă constructivă pe termen mediu și lung. JPMorgan a redus duminică estimarea pentru prețul mediu al aurului în 2026 la 5.243 de dolari pe uncie, față de 5.708 de dolari anterior, în timp ce ANZ a coborât vineri ținta pentru sfârșitul anului la 5.600 de dolari. Ambele instituții invocă același set de factori de presiune: creșterea randamentelor obligațiunilor, îngrijorările privind inflația și aprecierea dolarului american. Cu toate acestea, JPMorgan anticipează o redresare a prețului spre 6.000 de dolari pe uncie până la finele anului 2026, pe fondul revigorării cererii din partea investitorilor și a băncilor centrale, potrivit Reuters.
Presiunea pe termen scurt: randamente, inflație și dolar
Aurul spot a consemnat o scădere de aproximativ 14% față de nivelul înregistrat la începutul conflictului dintre Statele Unite și Iran, pe 28 februarie, potrivit Reuters. Creșterea prețurilor petrolului a alimentat temerile legate de inflație, care la rândul lor au generat așteptări privind menținerea unor rate ale dobânzilor ridicate pe termen lung din partea Rezervei Federale a Statelor Unite. În acest context, activele considerate refugiu, precum aurul, au suferit o corecție, întrucât randamentele mai mari ale obligațiunilor cresc costul de oportunitate al deținerii metalului prețios, care nu generează dobândă.
Analiștii ANZ au explicat, într-o notă publicată vineri, că așteptările inflaționiste persistente, randamentele mai ridicate ale titlurilor de stat și consolidarea dolarului american vor continua probabil să exercite presiuni asupra cotației aurului în perioada imediat următoare. Banca australiană a coborât în consecință prețul-țintă pentru sfârșitul anului la 5.600 de dolari pe uncie.
JPMorgan: cererea investițională s-a diminuat considerabil
În nota sa publicată duminică, JPMorgan a detaliat motivele care au determinat reducerea prognozei. Potrivit analiștilor băncii americane, interesul investitorilor și al clienților instituționali față de aur „s-a diminuat considerabil” în perioada recentă. Această răcire a apetitului se reflectă în mai mulți indicatori de piață: pozițiile deschise și volumul contractelor futures pe aur tranzacționate la bursa COMEX au rămas la niveluri scăzute, pozițiile nete deținute de managerii de fonduri pe contractele futures au stagnat, iar fluxurile de capital înregistrate de fondurile tranzacționate la bursă (ETF-uri) cu expunere pe aur au fost reduse.
„Această liniște se reflectă în stagnarea activității și a indicatorilor de cerere”, au subliniat analiștii JPMorgan. Reducerea prognozei de la 5.708 la 5.243 de dolari pe uncie pentru prețul mediu din 2026 reprezintă o ajustare semnificativă, de aproape 500 de dolari, și ilustrează amploarea recalibrării așteptărilor față de perspectivele pe termen scurt ale metalului galben.
Perspectiva pe termen mediu rămâne optimistă: 6.000 de dolari, posibil la finele lui 2026
În pofida revizuirii în scădere a prognozei pe termen scurt, JPMorgan nu a modificat scenariul de bază pe termen mediu. Banca anticipează că prețul aurului va urca spre 6.000 de dolari pe uncie până la finele anului 2026, pe măsură ce cererea se va consolida în a doua jumătate a anului. Redresarea ar urma să fie susținută de revenirea interesului din partea investitorilor individuali și instituționali, dar și de continuarea achizițiilor realizate de băncile centrale la nivel global.
„Ne menținem perspectiva optimistă pe termen mediu și anticipăm că, după ce incertitudinea imensă legată de energie și inflație se va disipa, cererea de aur din partea investitorilor și a băncilor centrale se va reintensifica în a doua jumătate a anului 2026″, au transmis analiștii JPMorgan, citați de Reuters. Această viziune presupune că factorii de presiune actuali — costurile energetice ridicate, inflația persistentă și politica monetară restrictivă a Fed — vor ceda treptat teren în lunile următoare.
Context macroeconomic: conflictul SUA–Iran și politica Fed, factori determinanți
Scăderea de aproximativ 14% a aurului spot față de maximele din 28 februarie ilustrează sensibilitatea metalului prețios la evoluțiile geopolitice și macroeconomice. Declanșarea conflictului dintre Statele Unite și Iran a generat inițial o creștere a prețurilor petrolului, care s-a propagat rapid în așteptările inflaționiste globale. Piețele financiare au interpretat această dinamică drept un argument suplimentar pentru menținerea unui regim de dobânzi ridicate de către Rezerva Federală, ceea ce a redus atractivitatea aurului ca activ de refugiu în raport cu obligațiunile purtătoare de dobândă.
Randamentele în creștere ale titlurilor de stat americane reprezintă, în mod tradițional, unul dintre principalii factori care atenuează cererea de aur. Atunci când investitorii pot obține randamente reale pozitive din obligațiuni, costul de oportunitate al deținerii aurului — un activ care nu generează venituri periodice — crește, determinând relocarea capitalului dinspre metalul prețios spre instrumente cu venit fix.
Ce urmăresc analiștii în lunile următoare
Revizuirile recente ale JPMorgan și ANZ sugerează că piața aurului intră într-o fază de consolidare, în care direcția prețului va depinde în mare măsură de evoluția datelor macroeconomice. Analiștii urmăresc cu precădere: traiectoria inflației în Statele Unite și zona euro, semnalele transmise de Rezerva Federală cu privire la calendarul unor eventuale reduceri de dobândă, evoluția tensiunilor geopolitice din Orientul Mijlociu și dinamica achizițiilor de aur realizate de băncile centrale, în special din economiile emergente.
Majorarea rezervelor de aur de către băncile centrale — o tendință accentuată după 2022, în contextul sancțiunilor impuse Rusiei și al preocupărilor legate de dependența de dolarul american — rămâne unul dintre pilonii structurali care susțin cererea pe termen lung pentru metal. În absența unor șocuri macroeconomice majore, această tendință este de așteptat să se mențină, oferind un suport de fond pentru prețul aurului chiar și în perioadele de slăbiciune pe termen scurt.
Concluzie
Retrogradările recente ale JPMorgan și ANZ reflectă o recalibrare a așteptărilor pe termen scurt, nu o abandonare a scenariului favorabil aurului pe termen mediu. Factorii fundamentali — incertitudinea geopolitică, diversificarea rezervelor valutare ale băncilor centrale și cererea din economiile emergente — rămân în mare parte intacți. Evoluția prețului aurului în lunile următoare va depinde în mod esențial de rapiditatea cu care piețele vor absorbi presiunile inflaționiste actuale și de semnalele pe care Rezerva Federală le va transmite cu privire la politica sa monetară viitoare.
