Propunerea de Regulament privind accesul la date financiare — cunoscut în întregul spațiu european sub acronimul FiDA (Financial Data Access) — reprezintă una dintre cele mai ambițioase inițiative legislative din agenda digitală a Uniunii Europene. Prin FiDA, Comisia Europeană urmărește extinderea principiilor open banking, consacrate prin Directiva PSD2, la întreaga sferă a serviciilor financiare, inclusiv credite, economii, investiții, asigurări, pensii și criptoactive. Aflat în prezent în negocieri active la nivelul trilogului instituțional, dosarul ridică întrebări fundamentale despre echilibrul dintre inovare, protecția datelor, suveranitate digitală și concurența loială pe piața unică.
Context și cadru legislativ: de la PSD2 la open finance
Directiva PSD2, în vigoare din 2018, a obligat băncile să permită accesul terților autorizați la datele conturilor de plată ale clienților, prin intermediul unor interfețe tehnice standardizate (API-uri). Deși a deschis calea towards open banking-ului european, PSD2 a lăsat în afara sferei sale o parte semnificativă a datelor financiare: informațiile despre credite ipotecare, portofolii de investiții, polițe de asigurare sau drepturi de pensie au rămas inaccesibile terților, chiar și cu consimțământul explicit al clientului.
Propunerea FiDA, publicată oficial de Comisia Europeană la 28 iunie 2023 ca parte a pachetului de finanțe digitale, urmărește eliminarea acestor silozuri de date. Regulamentul introduce un cadru juridic și tehnic armonizat la nivel european, care reglementează cine poate partaja ce date, cu cine și în ce condiții de securitate. Negocierile de trilog dintre Comisie, Parlamentul European și Consiliul UE au debutat în aprilie 2025, iar adoptarea formală este estimată pentru prima jumătate a anului 2026, cu un calendar de implementare etapizată care s-ar extinde până în 2027-2030.
Spre deosebire de PSD2, care se concentra exclusiv pe conturile de plată, FiDA acoperă o gamă mult mai largă: credite și împrumuturi, economii, instrumente de investiții financiare, produse de asigurare cu componentă investițională, criptoactive, pensii ocupaționale și personale, precum și produse de asigurare generală. Datele de sănătate și asigurările de viață rămân, în stadiul actual al negocierilor, în afara domeniului de aplicare.
Arhitectura FiDA: FISP-uri, scheme de partajare și drepturi ale consumatorilor
Regulamentul introduce o nouă categorie de entitate reglementată: Furnizorul de Servicii de Informații Financiare (FISP — Financial Information Service Provider). Aceștia sunt companiile autorizate să acceseze datele financiare ale clienților, pe baza consimțământului explicit al acestora, cu scopul de a oferi servicii cu valoare adăugată: tablouri de bord financiare integrate, consiliere personalizată, analize de risc de credit sau optimizare a portofoliilor de investiții. Obținerea licenței FISP presupune demonstrarea unor capacități solide de guvernanță corporativă, conformitate cu cerințele DORA (reziliență operațională digitală), capital propriu sau asigurare de răspundere profesională de minimum 50.000 de euro și proceduri clare de gestionare a reclamațiilor clienților.
Un element central al arhitecturii FiDA îl reprezintă Schemele de Partajare a Datelor Financiare (Financial Data Sharing Schemes — FDSS). Acestea sunt cadre de guvernanță stabilite de participanții la piață, care definesc standardele tehnice comune, regulile de răspundere și mecanismele de compensare financiară pentru accesul la date. Deținătorii de date — bănci, asigurători, firme de investiții, furnizori de servicii de criptoactive — sunt obligați prin regulament să participe la cel puțin o schemă recunoscută și să pună la dispoziție date în timp real, prin API-uri standardizate, cu respectarea drepturilor de portabilitate ale clienților.
Din perspectiva consumatorului, FiDA consolidează dreptul la portabilitatea datelor: fiecare persoană fizică sau juridică va putea autoriza, monitoriza și revoca accesul la propriile date financiare printr-un tablou de bord (dashboard) integrat în interfața instituției financiare deținătoare. Tabloul de bord devine astfel instrumentul central al consimțământului informat în ecosistemul open finance.
Principalele puncte de dispută în negocieri
Negocierile de trilog au scos la suprafață mai multe puncte de fricțiune majore, cu implicații directe asupra formei finale a regulamentului.
Problema gatekeepers. Cel mai sensibil subiect rămâne tratamentul companiilor tehnologice de mari dimensiuni — desemnate ca gatekeepers în temeiul Regulamentului privind piețele digitale (DMA). În forma inițială a propunerii, nu existau restricții explicite la obținerea licenței FISP. Ulterior, Comisia Europeană a recomandat în mai 2025, printr-un document de lucru (non-paper), excluderea gatekeepers-ilor de la obținerea licenței FISP și interzicerea combinării datelor FiDA cu seturile de date proprii ale acestora. Această abordare — susținută de multe state membre — vizează prevenirea consolidării dominanței companiilor precum Alphabet, Amazon, Apple, Meta sau Microsoft în ecosistemul financiar european. Alte state membre pledează pentru o excludere și mai strictă, prin care gatekeepers nu ar putea accesa date FiDA nici în temeiul unor acorduri contractuale. Dezbaterea reflectă o tensiune mai profundă: concurența dintre dorința de inovare deschisă și obiectivul suveranității digitale europene.
Implementarea etapizată și abordarea `reverse demand`. Un alt nod gordian îl reprezintă calendarul și condiționalitățile implementării. Unele delegații propun un model în care trecerea la fazele ulterioare ar fi condiționată de demonstrarea cererii efective din piață pentru serviciile open finance — o abordare calificată drept `reverse demand`. Criticii acestei logici susțin că cererea nu precede infrastructura și cadrul juridic, ci este stimulată de existența lor, similar cu mecanismele observate la introducerea PSD2.
Costurile de conformitate și sfera de cuprindere. Instituțiile financiare tradiționale din mai multe state membre — în special din Franța și Germania — au exprimat îngrijorări legate de costurile ridicate ale conformității. Potrivit estimărilor citate în dezbaterile europene, costul de conformitate pentru firmele de investiții ar putea depăși 504 milioane de euro, din care o parte semnificativă ar fi eliminată prin excluderea din domeniu a companiilor mari. Industria bancară avertizează totodată că asimetria în schimbul de date — băncile sunt obligate să partajeze, în timp ce giganții tehnologici nu sunt supuși unor obligații simetrice — ar putea distorsiona condițiile de concurență.
Starea negocierilor în mai 2026: trilogul în impas parțial
La momentul publicării acestui material, negocierile de trilog se află într-o fază de progres limitat. Deși FiDA a fost inclus în programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2026 — o confirmare a angajamentului politic față de open finance — acordul final întârzie. Estimările inițiale vizau un acord în toamna anului 2025, termen care a alunecat spre sfârșitul anului 2025 și, ulterior, spre 2026. Comisia Europeană a prezentat la 6 aprilie 2026 un document interinstituțional în care reafirma angajamentul de a facilita un acord, inclusiv prin măsuri de simplificare și proporționalitate. Un risc real subliniat de analiști este că, în absența unui cadru european armonizat, unele state membre ar putea avansa cu inițiative naționale, generând exact fragmentarea pieței pe care FiDA urmărește să o elimine.
Odată adoptat, regulamentul va intra în vigoare la 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al UE, cu o perioadă de tranziție etapizată. Conform propunerii actuale, prevederile privind schemele și licențierea FISP ar urma să se aplice la 18 luni de la intrarea în vigoare, iar restul regulamentului la 24 de luni, cu excepția anumitor categorii de date introduse progresiv în trei faze.
Poziția Asociației Române de Fintech: susținere cu condiții clare
În contextul chestionarului distribuit de Președinția cipriotă a Consiliului UE, Asociația Română de Fintech (RoFintech) — care reprezintă 32 de companii membre active în domenii precum plăți, open banking, insurtech, regtech și infrastructură tehnologică — a transmis Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) o poziție oficială detaliată, datată 8 aprilie 2026. Documentul, semnat de președintele Cosmin Cosma, stabilește în mod explicit pozițiile asociației față de principalele opțiuni aflate în dezbatere.
RoFintech susține menținerea voinței politice pentru avansarea dosarului FiDA și finalizarea trilogului. Asociația argumentează că FiDA este un dosar strategic pentru ecosistemul fintech din România, întrucât un semnal politic clar în favoarea continuării negocierilor ar consolida predictibilitatea cadrului de reglementare și ar susține investițiile în servicii financiare bazate pe date, inclusiv pe piețe aflate în etape de creștere accelerată, cum este piața românească.
Pe tema abordării `reverse demand`, RoFintech se opune explicit acestei logici. Asociația susține că cererea pentru servicii financiare inovatoare nu precede infrastructura și cadrul juridic, ci este stimulată de existența unui cadru funcțional, predictibil și interoperabil. O abordare de tip reverse demand riscă, în opinia RoFintech, să blocheze inovarea și să adâncească decalajul dintre piața unică europeană și piețe care au avansat mai rapid în direcția open finance — cum sunt Regatul Unit, Australia sau Brazilia.
Cu privire la implementarea etapizată, RoFintech acceptă abordarea calibrată, cu două condiții esențiale: Faza 1 trebuie să fie substanțială și necondiționată, incluzând un set relevant de categorii de date, suficient pentru a genera progres real și investiții credibile; trecerea la fazele 2 și 3 trebuie să se bazeze pe criterii obiective, clare și încadrate în timp — operaționalizarea schemelor, funcționalitatea interfețelor și accesarea efectivă a datelor — fără a crea incertitudine nedeterminată sau blocaje structurale.
În privința gatekeepers, RoFintech susține excluderea parțială, cu condiția că garanțiile asociate licențierii FISP să fie solide juridic, eficiente operațional și aplicabile în mod independent. Asociația subliniază că modelul final trebuie să păstreze condiții echitabile de concurență și să prevină utilizarea pozițiilor dominante pentru distorsionarea accesului la piață.
Implicații pentru sectorul bancar și fintech din România
România se află într-o poziție particulară față de FiDA: piața locală de servicii financiare digitale este în creștere accelerată, dar rămâne mai puțin matură față de media europeană în ceea ce privește adoptarea open banking-ului. Ecartul față de state cu ecosisteme mai dezvoltate — Germania, Țările de Jos sau statele nordice — reprezintă atât o vulnerabilitate, cât și o oportunitate.
Principalele instituții financiare cu expunere semnificativă la obligațiile FiDA sunt băncile comerciale, societățile de asigurare, fondurile de pensii și firmele de brokeraj. Acestea vor trebui să investească în modernizarea infrastructurii IT, în construcția de API-uri standardizate și în implementarea tablourilor de bord pentru gestionarea consimțămintelor clienților. Costurile de conformitate vor fi considerabile, mai ales pentru instituțiile cu sisteme informatice mai vechi.
Pe de altă parte, companiile fintech din România — în special cele active în agregarea de date financiare, consultanță automatizată (robo-advisory), scoring alternativ de credit sau managementul portofoliilor — vor beneficia de un acces reglementat la un volum mult mai mare de date, ceea ce poate accelera dezvoltarea de produse și extinderea pe piețele europene. Licența FISP, dacă va fi obținută în România, va putea fi valabilă la nivelul întregului Spațiu Economic European, printr-un mecanism de pașaport similar celui din PSD2.
Autoritatea de Supraveghere Financiară va juca un rol central în supravegherea FISP-urilor și a schemelor de partajare la nivel național. Această responsabilitate suplimentară va necesita capacitate instituțională sporită și resurse dedicate pentru evaluarea autorizărilor și monitorizarea pieței.
Perspective comparative: FiDA în contextul global al open finance
FiDA nu evoluează într-un vacuum. La nivel global, mai multe jurisdicții au adoptat sau sunt în curs de a adopta cadre similare de open finance. Regatul Unit a extins modelul Open Banking spre un program mai larg de Smart Data, cu un regim bazat pe drepturi similare de portabilitate. Australia a lansat Consumer Data Right (CDR), cu aplicabilitate în sectoarele bancar, energetic și de telecomunicații. Brazilia a implementat un cadru de Open Finance cu cinci faze, care acoperă deja asigurările și investițiile. Statele Unite au finalizat în 2024 normele în baza Secțiunii 1033 din Dodd-Frank Act, vizând portabilitatea datelor de cont.
Față de aceste modele, FiDA aspiră să combine abordarea bazată pe drepturi a Uniunii Europene cu instrumente pragmatice de implementare testate în alte jurisdicții. Provocarea esențială rămâne cea a vitezei: negocierile prelungite și incertitudinile legislative tind să descurajeze investițiile, în timp ce piețele concurente continuă să avanseze.
Concluzie: miza unui regulament în așteptare
FiDA este, prin natura și ambițiile sale, un regulament de generație. Dacă va fi adoptat într-o formă substanțială și aplicabilă, poate transforma modul în care cetățenii europeni interacționează cu propriile date financiare și modul în care companiile fintech construiesc servicii competitive la scară europeană. Dacă negocierile vor produce un text diluat, sau dacă implementarea va fi amânată și fragmentată, obiectivele de competitivitate și inovare ale pieței unice riscă să rămână neîndeplinite.
Pentru România, dosarul FiDA are o miză dublă: pe de o parte, obligații de conformitate semnificative pentru instituțiile financiare tradiționale; pe de altă parte, oportunități concrete de creștere pentru ecosistemul fintech local, dacă cadrul de reglementare va fi predictibil, ambițios și aplicabil în practică. Poziția exprimată de RoFintech — susținere constructivă, cu condiții clare privind substanța Fazei 1, criteriile de tranziție și tratamentul gatekeepers — reflectă o abordare echilibrată și orientată spre rezultate, care poate contribui la fundamentarea unei poziții naționale coerente în cadrul Consiliului UE.
