România se află la coada clasamentului european în ceea ce privește intermedierea financiară, cu un sector bancar care reprezintă doar 49,6% din Produsul Intern Brut — cel mai scăzut nivel atât din regiune, cât și din întreaga Uniune Europeană. Avertismentul vine din partea specialiștilor reuniți la una dintre cele mai importante conferințe financiare ale anului, unde datele prezentate au conturat un tablou îngrijorător, dar și o serie de oportunități pe care România nu și le poate permite să le rateze, potrivit Agerpres.
Un sector bancar în retragere: România regresează față de bulgari și polonezi
La conferința „Finanțe & Bănci & Leasing & Piață de capital” — organizată sub titlul generic „Sistemul financiar — motorul creșterii și stabilității” de Grupul de Presă MediaUno — vicepreședintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), Daniela Ropotă, a prezentat o radiografie detaliată a sistemului financiar autohton. Concluziile sunt clare și, în bună măsură, alarmante.
Potrivit datelor prezentate, ponderea activelor bancare în PIB a ajuns la 49,6%, ușor în scădere față de acum trei ani. Iar contextul regional face această cifră și mai greu de ignorat: țări comparabile ca nivel de dezvoltare, precum Bulgaria și Polonia, au înregistrat în același interval o ușoară creștere.
„Din punctul de vedere al activelor bancare raportate la PIB, vedem o pondere de 49,6% în prezent, ușor în scădere față de acum trei ani. Așadar, în loc să progresăm, am regresat ușor. Dacă ne uităm la alte țări din regiune, vedem că Bulgaria și Polonia au progresat ușor și putem spune că, în prezent, România are cea mai mică dimensiune a sectorului bancar ca pondere în PIB, atât la nivelul regiunii, cât și al Uniunii Europene”, a declarat Daniela Ropotă, potrivit Agerpres.
Expertul a subliniat că există o legătură directă, demonstrată statistic, între nivelul intermedierii financiare și performanța economică a unei țări. Băncile nu sunt simple intermediari — ele finanțează investițiile, susțin afacerile și fac posibil accesul la locuință. Fără un sector bancar puternic, motorul economic funcționează în parametri suboptimali.
Incluziunea financiară: progres real, distanță uriașă față de media UE
Un singur indicator a evoluat pozitiv în mod semnificativ în ultimii ani: incluziunea financiară. Procentul românilor cu acces la produse și servicii financiare a crescut de la 45% în 2011 la 71% în 2024 — un avans de aproape 26 de puncte procentuale în mai puțin de un deceniu și jumătate.
„Aici vedem că România a avut un progres mai important, de la 45% în 2011 la 71% în 2024, ceea ce reprezintă un avans semnificativ, de care ne bucurăm, dar, totuși, suntem sub media europeană, de 94%. Sigur că, dacă nu avem incluziune financiară, nu avem nici intermediere financiară”, a explicat vicepreșdintele AAFBR.
Practic, unul din trei români nu are în prezent acces la niciun produs financiar. Această realitate limitează în mod direct capacitatea sistemului bancar de a crește și de a contribui la economia națională. Soluțiile identificate de specialiști includ reducerea dobânzilor, un climat macroeconomic stabil, educație financiară susținută și scăderea riscului suveran — un pachet de măsuri care presupune o coordonare fermă între autorități și sectorul privat.
Consolidarea pieței bancare: de la 42 de bănci la 29, iar Banca Transilvania domină cu 21%
Peisajul bancar românesc s-a restructurat profund în ultimele două decenii. Numărul instituțiilor de credit a scăzut de la 42 în 2007 la 29 la finalul anului 2025, consolidarea continuând pe fondul presiunilor de reglementare, al eficientizării operaționale și al unui mediu macroeconomic volatil.
Cel mai spectaculos proces de consolidare a fost condus de Banca Transilvania, care a absorbit succesiv Volksbank, Bancpost, Idea Bank și, mai recent, în 2025, OTP Bank, ajungând la o cotă de piață de aproximativ 21% — lider absolut al sectorului. Ca urmare a acestor achiziții, cota de piață a instituțiilor cu capital românesc a crescut de la 12% în 2007 la 37% în prezent.
„Numărul instituțiilor bancare a scăzut de la 42 în 2007 până la 29 la finalul anului 2025. Al doilea mesaj ar fi că cota de piață a instituțiilor cu capital românesc a crescut de la 12% la 37%”, a precizat Daniela Ropotă.
Competiția pentru locul trei în topul băncilor se anunță acerbă: CEC Bank deține în prezent 11,3%, urmată îndeaproape de combinația Raiffeisen–Garanti Bank (cumulat 11,2%) și de UniCredit–Alpha Bank (tot în jur de 11%). Tranzacțiile în curs de finalizare vor remodela ierarhia până la finele anului.
Profitabilitate în scădere, suprataxare în creștere: bătălia inegală a băncilor mici
Rentabilitatea sectorului bancar se află în ușoară scădere față de maximele recente, deși rămâne la cele mai înalte niveluri din ultimii 17 ani. Contextul nu poate fi citit fără a aminti perioada neagră 2010–2014, când sectorul a înregistrat pierderi masive, cu un ROE (rentabilitatea capitalului propriu) care a atins minus 12% în 2014. Revenirea de atunci a fost dureroasă și îndelungată.
Astăzi, decalajul dintre băncile mari și băncile mici este de 25 de puncte procentuale în termeni de rentabilitate — o diferență care ridică semne de întrebare cu privire la viabilitatea pe termen lung a instituțiilor mai mici. Media sectorului, calculată pe baza medianei, plasează ROE la 8%, sub media UE cu un punct procentual.
La aceste presiuni structurale se adaugă o decizie fiscală cu impact major: taxa suplimentară aplicată sectorului bancar, introdusă în octombrie 2023 la nivelul de 2%, nu a scăzut conform planificării inițiale la 1% din 2026, ci a fost dublată la 4% pentru semestrul al doilea din 2025 și pentru tot anul 2026.
„În octombrie 2023 a fost instituită o taxă suplimentară de 2%, pe lângă impozitul pe profit de 16%. Aceasta era estimată, la momentul respectiv, să scadă la 1% începând cu anul 2026, însă, în iulie 2025, nu numai că nu a scăzut, ci s-a dublat la 4% pentru al doilea semestru din 2025 și, respectiv, pentru tot anul 2026”, a atras atenția Daniela Ropotă.
Excepție fac băncile cu o cotă de piață sub 0,2% — aproximativ șapte instituții conform ultimului raport disponibil — cărora li s-a menținut cota de 2%. Realitatea este că un sector deja fragil la capătul de jos al ierarhiei este supus acum unor presiuni fiscale suplimentare, ceea ce sporește riscul unor noi consolidări în anii următori.
Credite neperformante la minime istorice și o nouă bancă de dezvoltare pe piață
O veste bună vine din zona calității portofoliilor de credite: rata creditelor neperformante a coborât la 2,7%, față de 20–21% în anii 2014–2015. Aceasta este o dovadă a maturizării sectorului și a gestionării mai prudente a riscurilor, dar și a contextului macroeconomic relativ favorabil din ultimii ani.
Un element nou în peisajul financiar autohton este Banca de Investiții și Dezvoltare, devenită operațională în 2025–2026, cu misiunea declarată de a finanța IMM-urile și proiectele de infrastructură, completând astfel serviciile pe care piața nu le acoperă suficient. Rămâne de văzut în ce măsură această instituție va reuși să traducă mandatul strategic în rezultate concrete.
Vulnerabilități care sunt, deopotrivă, oportunități
Mesajul final al analiștilor nu este unul de panică, ci de responsabilitate. România pornește de la o bază extrem de joasă comparativ cu media europeană, ceea ce înseamnă că potențialul de creștere este considerabil — cu condiția să fie valorificat prin politici coerente.
„Aceste vulnerabilități reprezintă totodată și niște oportunități pe viitor, având în vedere că suntem la o bază destul de redusă față de media UE”, a conchis Daniela Ropotă, vicepreședinte AAFBR, la conferința organizată de Grupul de Presă MediaUno.
Tabloul complet este, astfel, unul al unui sistem financiar aflat la răscruce: consolidat, dar subdezvolltat; profitabil la vârf, dar fragil la bază; cu progrese reale în incluziune, dar rămas în urmă față de vecini și față de standarde europene. Deciziile fiscale și politice din următorii doi-trei ani vor fi determinante pentru direcția pe care o va lua intermedierea financiară în România.
